Academicianul Ioan-Aurel Pop este noul preşedinte al Academiei Române

Academicianul Ioan-Aurel Pop este noul preşedinte al Academiei Române, în urma alegerilor care au avut loc joi, în Adunarea Generală a înaltului for cultural şi ştiinţific.

Academicianul Ioan-Aurel Pop a obţinut 86 de voturi, iar pe locul al doilea s-a situat academicianul Victor Voicu, cu 56 de voturi, potrivit unui comunicat de presă al Academiei Române.

Ioan-Aurel Pop a fost ales în cel de-al doilea tur de scrutin.

Mandatul de preşedinte al Academiei Române are o durată de patru ani, iar un membru titular poate deţine această funcţie de două ori.

Pe 20 aprilie, vor avea loc alegerile pentru celelalte funcţii din Biroul de Prezidiu: patru vicepreşedinţi şi un secretar general.

Pentru alegerile de joi au fost propuşi patru candidaţi, academicienii Cristian Hera, Bogdan C. Simionescu, Ioan-Aurel Pop şi Victor Voicu.

Academicianul Cristian Hera, care a deţinut funcţia de preşedinte interimar după decesul fostului şef al Academiei, Ionel-Valentin Vlad, a decis însă să nu candideze.

Academicianul Ionel-Valentin Vlad, fostul preşedinte al instituţiei, a murit pe 24 decembrie 2017, la vârsta de 74 de ani, în urma unei grave suferinţe. Academicianul Ionel Valentin Vlad fusese ales preşedintele Academiei Române în 2014, după ce, în perioada 2010 – 2014, a fost vicepreşedinte al acestui for.

În vârstă de 63 de ani, academicianul Ioan-Aurel Pop este istoric.

S-a născut în satul Sântioana, judeţul Cluj, a absolvit Liceul “Andrei Şaguna” din Braşov şi a urmat cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care le-a încheiat ca şef de promoţie. În 1989 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată “Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI”.

A desfăşurat o bogată activitate didactică, ca asistent, lector, conferenţiar, din 1996, este profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă şi istoria artei a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 2012 este rector al acestei universităţi. A fost profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, SUA (1991-1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) şi Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia (2003-2008).

În perioada 1994 – 1995 a fost directorul Centrului Cultural Român din New York, iar, între 2003 şi 2007, directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.

În data de 29 noiembrie 2001, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar, pe 30 martie 2010, membru titular în cadrul Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie. Trei ani mai târziu a rostit Discursul de recepţie “Semnificaţia istorică a unor nume: român şi România”.